miercuri, 24 mai 2017

Motorul turbopropulsor

Turbopropulsorul (TP) este un motor tip turbina cu gaze, ce antreneaza o elice.
Cea mai mare parte a energiei gazelor rezultate in urma arderii combustibilului, sunt folosite prin destinderea in turbina, pentru rotirea compresorului si elicei, o mica parte (cca, 10%) fiind folosita pentru realizarea de tractiune reactiva.
Sunt doua mari categorii :
- turbopropulsoare cu un singur arbore de la care se face transmisia catre elice printr-un reductor
- motoare cu turbina libera, la care aceasta antreneaza prin reductor elicea, turbina si compresorul fiind montate pe alt arbore.
Acest tip de turbopropulsor, are avantajul unei porniri mai facile, starterul rotind doar grupul turbocompresor, fara a antrena si elicea.

Functionarea turbopropulsorului


Prin puterea motorului, se intelege cea transmisa la elice, nefiind luata in considerare si cea realizata prin reactie.
Masa unui TP este jumatate din masa unui motor cu piston care dezvolta aceeasi putere.
Avantaje fata de turboreactor;
- curentul de aer produs de elice, creste eficacitatea profundorului si directiei la viteze mici
- functioneaza eficient la viteze si altitudini reduse
- prin folosirea comenzii manetei de gaze corelate cu modificarea pasului elicei, repriza motorului este mult mai mica
- distanta la decolare este mult mai scurta
- consum de combustibil redus
Motorul TP functioneaza optim pana la viteze de 600-700 km/h.

Randament TP functie de viteza

Elemente componente


Modificarea pasului elicei, asigura functionarea optima a motorului la diverse regimuri.

Pozitii pas elice

                                                           Drapel                 Tractiune           Relanti zbor       Blocare            Relanti sol           Marsarier.
Primul turbopropulsor functional Cs-1, a fost construit de inginerul ungur Jendrassik Gyorgy in 1940, dupa ce isi patentase ideea inca din 1929. 
Motorul avea 15 trepte de compresor, camera de ardere inelara si sapte trepte de turbina, fiind asemanator cu motoarele moderne.
Era destinat echiparii avionului de vanatoare-bombardament Varga RMI-1X/H  ,din care s-a realizat un singur prototip. Fortele aeriene ungare au achizitionat in final Messerschmitt Me 210.
Nemtii au dezvoltat in timpul razboiului mai multe modele de TP.

Motorul Kuznetsov NK-12

Este un motor produs de rusi in 1950, la biroul de proiectare Kuznetsov, sub conducerea inginerului austriac Ferdinand Brandner. Acesta a fost Standartenfuhrer SS in timpul razboiului, lucrand la Junkers, dupa care a fost dus in URSS in cadrul operatiunii Osoaviakim impreuna cu alti 2000 de specialisti in armament. In 1953 a fost eliberat de rusi, lucrand apoi pentru BMW si ulterior la proiectarea unui turboreactor in Egipt.
Motorul NK-12, este cel mai puternic turboprop construit pana in prezent. 
NK-12M dezvolta 12 000 CP, NK-12MV 14 795 CP, iar NK-12 MV 15 000 CP.
Echipat cu doua elici contrarotative avand diametru de 5.6 m, respectiv 6.2 m, a fost montat pe TU-95, varianta maritima TU-142 , avionul de transport pasageri TU-114, care este cel mai rapid avion propulsat de un turboprop (v. max 850 km/h), iar ulterior pe AN 22 "Cock". Acesta este cel mai mare avion cargo cu motoare turboprop. 
A mai echipat si cateva vase de asalt amfibii A-90 Orlyonok Ekranoplan si Zubr class LCAC.
Motorul are un compresor axial cu 14 trepte,avand un raport de compresie cu valori intre 9:1 si 13:1, functie de altitudine. 
Kuznetsov  NK-12 TU 95 BEAR
TU 95 BEAR

The "Old man" still in the sky

                                          

AN 22

AN 22 in perioada vremurilor "bune" ale URSS

                                          

Motorul Allison T 56

T 56  este un motor turboprop cu un singure arbore, avand compresorul format din 14 trepte si patru trepte de turbina.
A fost dezvoltat de Allison, intrand in productie in 1954, fiind destinat echiparii lui Hercules C 130.
Incepand cu 1995, Allison a fost achizitionata de Rolls Royce. 
S-au produs peste 18 000 motoare, avand in total inregistrate  200 mil ore de zbor. 
In diverse variante , puterea dezvoltata este intre 4591 CP si 5250 CP, forta de tractiune reactiva fiind de 300 kgf.

Avioane echipate cu T 56 :

- E-2 Hawkeye   

 Ultima varianta 3.5 livrata sub forma de kit de upgradare, are inclusiv palete turbina monocristal.

T 56 seria 3.5
C130

Rolls Royce AE 2100

Motorul dezvolta 4591 CP si antreneaza o elice cu sase pale. Are 14 trepte compresor si patru de turbina.
Este folosit pe : 

SAAB 2000 (AE2100A)
Alenia C-27 Spartan (AE2100D2A)
ShinMaywa US-2 (AE2100J)

RR AE 2100
 C 27 SPARTAN



EUROPROP TP400

TP400 este un turbopropulsor dezvoltat si produs de Europrop International (MTU, SNECMA, RR), pentru echiparea avionului miltar A400.
Are o putere de 11000 CP, fiind cel mai puternic TP cu o singura elice, fiind al doilea dupa NK-12, care are elici contrarotative.
Are in componenta un grup turbo compresor cu doi arbori. Compresorul de inalta presiune are sase trepte, iar cel de joasa presiune are cinci trepte, fiecare fiind antrenat de cate o treapta de turbina.
Raportul de compresie este de 25:1. 
Un al treilea arbore cupleaza turbina libera prin intermediul unui reductor, de elice.
Aceasta este fabricata din materiale compozite si are un diametru de 5.3 m, avand opt pale.
Testele au inceput in 2005, iar in 2009 a zburat primul A400.
Au existat intarzieri datorate softului sistemului electronic de comanda FADEC, iar ulterior au aparut uzuri premature la reductor.


TP400

                                        

A400


Pratt&Whitney Canada PT 6 

PT 6 este unul din cele mai populare motoare TP din istoria aviatiei 
Familia de motoare PT 6 este recunoscuta pentru fiabilitatea sa deosebita, avand perioada intre reparatii (TBO) intre 3600 si 9000 ore de zbor.
Pentru uzul miltar este desemnat T74 sau T101. 
In diverse variante, puterea dezvoltata este  intre 580 CP si 1940 CP,
A inceput sa fie testat  in 1960 si au fost construite 51000 exemplare.
Constructia e formata dintr-un compresor axial de joasa presiune cu trei sau patru trepte, un compresor centrifugal de inalta presiune, ambele antrenate de o singura treapta de turbina la 45 000 rot/min. Elicea este cuplata prin reductor de o turbina libera.
Este folosit pe diverse modele de avioane , dar si pe elicoptere.


PT 6 

SUPER TUCANO EMBRAER 

                                     


PROPFAN 

Este un tip de motor avand caracteristici atat de turboprop, cat si de turbofan, fiind format dintr-un grup turbocompresor ce antreneaza palete de ventilator contrarotative, care nu sunt montate intr-o nacela. 
Seamana cu un TP, dar in locul elicei clasice sunt antrenate pale scurte,  puternic curbate si rasucite, similare cu paletele ventilatorului de la turbofan si care se rotesc in contrasens.
Propfanul este destinat sa realizeze performantele de viteza ale turbofanului si consumul redus de combustibil al TP.
Conceptul initial a aprut in 1975 si a fost "la moda" in anii 1980.
Desi economia de combustibil realizata la teste a fost de 30% fata de un turbofan, problema dificila era cea a zgomotului ridicat.
In 1988 McDonell Douglas a reusit pe un MD-80 sa limiteze si zgomotul, dar datorita scaderii pretului la petrol, proiectul nu a mai fost aplicat la nici un avion de serie.
Teste similare a facut si Boeing.
Probabil, se poate ca in viitor, daca va creste pretul combustibilului, o sa asistam la o reluare a acestor proiecte.
Daca modelele americane foloseau elici impingatoare, sovieticii (acum ucrainieni - Ivcenko)  au dezvoltat motorul Progress D27 , cu doua elice de tractiune, montat pe AN-70  din care s-au construit doua prototipuri . 

Propfan NASA/GE


AN 70 




TP-1 motorul pentru IAR 705 

IAR 705

                     
IAR-ul 705 ?  
Era proiectul INCREST pentru avion scurt curier, ce trebuia sa inlocuiasca AN 24. 
Proiectul era destul de avansat, in Avioane Craiova fiind deja pregatita realizare fuzelajului posterior la nivelul anului 1989.  Avionul arata bine pe hartie dar avea  cel putin o mare problema. 
Nu avea motoare. Se hotarase transformarea motorului de elicopter cu turbina libera Turmo IV CA de pe Puma, produs sub licenta Turbomeca, in motorul turbopropulsor  TP-1.
Chiar a aparut bancul " Nu-i masina ca Lastunu' nici motor ca TEPEUNU"".
Proiectul a fost abandont in 1990, considerandu-se pe buna dreptate ca piata e prea mica si posibilitatile de export sunt limitate. 
                                                                

vineri, 19 mai 2017

Apararea contra rachetelor balistice (VI)

RUSIA

 Sistemele rusesti de aparare anti rachete balistice sunt formate in principal din familia  S 300V , derivate din modelul initial S 300 P.
Producatorul Almaz Antey , are 95 000 angajati, 50 de centre pentru productie si cercetare si o cifra de afaceri anuala de peste 8 mld $, fiind al 12-lea producator mondial de armament.
S 300V (V vine de la Voyska -terestru) este codificat NATO ca SA-12 Gladiator/Giant, dupa numele celor doua rachete folosite : 9M82 (Gladiator) avand o raza de 75 km si  si 9M83 (GIANT) cu raza de 100 km si altitudine maxima de 32 km. Ambele rachete folosesc o incarcatura exploziva de 150 kg. Sistemul este mobil, folosind transportoare  pe senile  MT-T , cu masa de pana la 46 t. 
A devenit operational in 1984, fiind urmat de S 300 VM (SA-23) in 1996, care are alte radare si un alt punct de comanda. Varianta downgradata pentru export este Antey 2500 , vanduta in Venezuela si Egipt . Dupa un mare scandal, Iranul a cumparat una din variantele S 300PMU2 , nu si Almaz Antey 2500.
Sistemul S 300V a evoluat in timp in V1,V2,V3,V4 si VM, prin imbunatatirea performantelor radarelor si rachetelor.

S 300 VM (Antey 2500)

Este format din urmatoarele componente :

                      


- punct de comanda 9S457 ME

- radar 360 9S15M2 (Bill board)
Este un radar 3D ce realizeaza detectia la distanta a tintelor . Functioneaza cu o perioada de rotatie de 12 secunde, in modul de detectie a tintelor aeriene, avand o raza de 200 km, sau 6 secunde pentru detectie rachete balistice tip Scoud, la distante de 100 km. Pentru rachete balistice cu raza mai mare, performantele de detectie sunt mai limitate datorita vitezei mici de rotatie.

- statie radar multicanal 9S32ME PESA X band, pentru ghidare rachete  (max.24)
Este un radar similar cu radarul MPQ-53 (PATRIOT PAC 2), folosit pentru achizitie si urmarire tinte cu datele primite de la postul de comanda. Controleaza iluminatoarele de tinta de pe TELAR si ghideaza rachetele in cursul mijlociu de zbor. Sistemul ilumineaza continuu tintele iar rachetele folosesc semi-active homing. Acopera un unghi de 340 grade.

- radar sectorial 9S19ME  (High screen ABM-ALCM)
Este un radar PESA X band, destinat detectiei rapide si urmaririi initiale a rachetelor pe un sector de 90 grade. Este asemanator cu MPQ 53. Are trei moduri de functionare :
       - scanare 90 grade in azimut, si elevatie intre 26 si 75 grade pentru detectie rachete balistice IRBM , avand o raza de 70- 150 km. Transmite pozitia si datele cinematice ale tintei catre punctul de comanda pentru 16 tinte
       - scanare 60 grade azimut si elevatie intre 9 si 50 grade pentru rachete balistice cu raza scurta , avand o raza de 15-130 km
       - aceeasi scanare ca in modul precedent, pentru detectie tinte aeriene in conditii de bruiaj electronic sever
Precizia radarului este declarata ca fiind de  un unghi  de 12 - 15 minute si 70 m raza.
Este considerat un radar similar cu cele vestice, avand totusi antena si sistemul de transmisie din anii '70, dar are marele avantaj de a fi mobil.

                                                                        Ghidare interceptor

                                      
                                                                     Raze detectie radare

                           
                                                    Raza de detectie S 300V  functie de RCS tinta

                   
Raza de acoperire a fiecarui tip de radar, este dependenta de caracteristicile de "invizibilitate" ale tintei, cuantificate respectiv prin RCS .
Practic razele de detectie pentru fiecare tip de radar si fiecare tip de tinta (caracterizata prin viteza) , se corecteaza functie de caracteristica RCS a tintei.
Valoarea    RCS  pentru ogiva unei rachete balistice este estimata in jur de 0.02 m2 .

Sisteme de lansare (max.4), care cuprind :


- vehicule TELAR (transporter erector launcher and radar) care au lansator si radar de iluminare propriu.

          - lansator 9A83ME (max.6) pentru 4 rachete 9M83ME Gladiator
          - lansator 9A84ME (max.6) pentru 2 rachete 9M84ME Giant



                             

Rachetele interceptoare folosite sunt cu doua trepte, combustibil solid, ajutaj varaiabil la prima treapta, navigatie inertiala si semi activ homing radar :

9M82 Gladiator ;
- incarcatura exploziva 150 kg
- masa totala - 1700 kg
- dimensiuni : inaltime 7.5 m, diametru 0.5 m, anvergura 0,5 m
- inaltime max. 25 km
- raza maxima 40 km
- viteza 1.8 km/s

9M83 Giant
- incarcatura exploziva 150 kg
- masa totala - 3300 kg
- dimensiuni : inaltime 10 m, diametru 0.85 m, anvergura 0,5 m
- inaltime max. 25 km
- raza maxima 200 km
- viteza 2.5 km/s


In variantele S 300V4 , S 300VMD, raza rachetelor a fost crescut la 300 , respectiv 400 km, cu viteza de 2.7 km/s. S 300 V4 este oferit la export din 2016 sub numele Antey 4000.                                    

Sistemul mai contine echipamente de deservire, transport,manipulare si un punct de antrenament operatori.

                                   
 

Comparatie performante S 300V/Antey  2500 

                                      


Comparatie performante S 300V/Antey 2500/PAC 2/PAC-3
(comparatie facuta de rusi

                                

S 300V si toate variantele folosesc rachete interceptoare foarte mari comparativ cu PATRIOT : Gladiator 1700 kg, Giant 3300 kg fata de PAC-2 900 kg.
Incarcatura exploziva este  mult mai mare (150 kg vs 91 kg PAC -2 ).
Sistemul de ghidare track via missile este asemanator cu cel de la PAC 2,
Nu au variante cu hit to kill vehicle.
Ca si pret, rusii au vandut Egiptului cu 1 mld $ un  regiment cu 3 batalioane a cate 4 baterii

S -400  Triumf

Sistemul desi nu este dedicat  ABM, are si capabilitati anti rachete balistice, folosind rachete din familia 9M96 , interceptoare cu sistemul hit to kill si radar activ , asemanatoare cu PAC-3.

9M96 si 9M96E2  :

- raza 120 km (PAC-3  20 km)
- inaltime maxima 30 km (PAC-3  15 km)
- viteza 1 km/s  (PAC-3  1.5 km/s)
- masa 420 kg (PAC-3  312 kg)
- incarcatura exploziva 24 kg  (PAC-3  24 kg)


9M96E

- raza 40 km
- inaltime maxima 20 km
- viteza 0.9 km/s
- masa 333 kg
- incarcatura exploziva 24 kg
- poate intercepta tinte cu viteza max 5 km/s
- dimensiuni ; lungime 4.75 m, diametru 240 mm

                                       



S 500 Prometeus

Este noua generatie de sisteme anti racheta balistice. Carcateristicile tehnice sunt doar estimate. rusii vorbind de raze si inaltimi de interceptare mult mai mari , intrand cumva in clasa THAAD .

Sistemul va cuprinde ;
- lansator 77P6  folosind un vehicul BAZ-69096  10X10

                                   
- post de comanda 55K6MA ai 85Zh6 montate pe BAZ-69092-12  6X6


- radar 91N6A(M),  o varianta imbunatatita a lui 91N6 (Big bird) pe BAZ-6403.01  8X8



- radar 96L6-TsP, varianta imbunatatita a lui 96LE (Cheese board) pe BAZ-69096  10X10



- radar 76T6 pe BAZ 6909-022 8X8


- radar 77T6 BAZ-69096  10X10



- rachete 77N6-N si 77N6-N1





 

Printr-o comparatie "simplificata", S 300 V foloseste tehnologie asemanatoara PAC-2 , dar cu rachete si incarcatura mult mai mari, S 400  se apropie de PAC-3, iar probabil S 500 de THAALES.
Deocamdata rusii nu au nici un interceptor in afara atmosferei , viitorul S 500 probabil fiind primul, iar un sistem echivalent AEGIS nu exista.
In comparatie, americanii sunt mult mai avansati in tehnologia kill vehicle, dezvoltand in prezent multiple kill vehicle, pentru distrugerea simultana a mai multor ogive ale aceleiasi rachete balistice.

CHINA

Chinezii au si ei probabil sisteme anti rachete balistice, dar sunt foarte putine informatii despre ele :
HQ-19 (gen THAAD), HQ-26 (gen SM-3 AEGIS), HQ 29 (gen PAC-3).
Oricum chinezii au demonstrat ca au tehnologia hit to kill, doborand un satelit propriu dezafectat intr-un test efectuat in 2007 . Vehiculul tip hit to kill, lansat de o racheta balistica DF 21, avand o viteza de 8 km/s , a interceptat satelitul la o altitudine de 835 km. Probabil acelasi vehicul este folosit de HQ 19.


   


COREEA DE SUD

Coreenii au dezvoltat prin colaborare cu rusii sistemul KM-SAM , folosind tehnologia hit to kill si radare de la S 400 , in productie fiind varianta Cheolmae II.
La proiect au participat Antey, Samsung Thales , Doosan, LigNex1.
Pentru interceptare rachete balistice, este in dezvoltare Cheolmae 4-H , similar THAAD. 



Cateva concluzii


Realizarea unor sisteme anti rachete balistice este extrem de dificila si costisitoare .
Este mult mai usor sa construiesti rachete balistice decat sisteme anti racheta.
Interceptorii folositi initial erau echipati cu  o incarcatura exploziva mare, necesitand rachete relativ mari pentru lansare.
Dezvoltarea sistemelor hit to kill, a dus la micsorarea dimensiunilor si cresterea vitezei interceptorului, unele modele inca folosind o incarcatura exploziva mica.
In prezent nu exista sisteme performante de interceptare a rachetelor balistice intrecontinentale ICBM. Americanii incearca sa dezvolte GDM cu rachete plasate in Alaska si California, dar rezultatele sunt inca modeste. Oricum, in cazul ICBM care folosesc ogive independente, tip MIRV sau MRV, si au si contramasuri , sistemul este ineficient.
In acest mod, echilibrul intre Rusia, China si Sua, se pastreaza prin doctrina de anihilare reciproca, Muttual assured distruction  (MAD).
Ca si raza de acoperire AEGIS este cel mai performant sistem , interceptand rachete balistice cu raza medie si intermediara in spatiul extraatmosferic, in timpul perioadei de zbor mijlocie.
Cum Rusia si USA, au renuntat reciproc la rachetele balistice cu raze intre 500 si 5500 km prin tratatul INF in 1988, sistemul este destinat doar contra unor tari ca Iranul si Coreea de Nord.
THAAD, ARROW 3 si probabil S 500, sunt destinate interceptarii rachetelor balistice cu raza medie si intermediara, in faza terminala, acoperind suprafete pe o raza de maxim 200km.
Sistemele PATRIOT, MEADS, SAMP/T, S 300V, David's sling sunt destinate interceptarii rachetelor cu raza scurta si medie, 
Desi s-au perfectionat radarele si retelele de senzori interconectati, raza de interceptare este inca mica, majoritatea sistemelor fiind de tipul point defense, fiind eficace contra rachetelor balistice simple, gen Scoud.
In general, raza maxima sugerata de producatori in prezentari, trebuie corectata in functie de viteza, inaltimea si RCS-ul tintei. In plus, unele au unghiul de acoperire a zonei aparate, limitat .
Nici aceste sisteme nu sunt atat de performante contra rachetelor cu traiectorie cvasi-balistica.
Acestea zboara pe o traiectorie joasa si executa manevre, eventual lansand si contramasuri gen tinte false. O astfel de racheta este Iskander M.
Desi majoritatea sistemelor nu au fost testate in actiuni de lupta reala, performantele fiind doar cele confirmate in teste de simulare, amplasarea lor este in prezent folosita de conducatorii politici in relatiile internationale, ca factori de influenta regionala.
Mass media si publicul larg devin partizani pro si contra, potentialii inamici sau unii vecini se supara, cum este recentul caz al sistemului THAAD amplasat in Coreea de Sud.
Oricum, majoritatea parerilor sunt subiective si in general exista multa manipulare politica.
Ramane de vazut ce se va intampla si cu achizitia unor sisteme de acest gen si in Romania.